News

Relația copilului cu părinții după separare: ce schimbări sunt propuse

Propunerea de eliminare a prezumției că implicarea unui părinte este benefică pentru copil ar putea schimba modul în care instanțele de familie stabilesc legăturile dintre copii și părinți după separare. Este firesc ca părinții să aibă întrebări despre timpul petrecut cu copiii, hotărârile judecătorești existente și măsurile de protecție în cazurile de abuz domestic.

La 13 octombrie 2026, proiectul de lege Courts and Tribunals Bill a trecut de a treia lectură în Camera Comunelor. Acesta prevede eliminarea prezumției din Children Act 1989, legea britanică privind protecția copilului. La data de 14 octombrie 2026, modificarea propusă nu a intrat în vigoare. Votul Camerei Comunelor nu schimbă, în sine, regulile care se aplică situației dumneavoastră. Citiți dezbaterea din Parlament.

Ce înseamnă prezumția privind implicarea părinților?

Potrivit secțiunii 1 din Children Act 1989, în procedurile în care se aplică această regulă, instanța pornește de la prezumția că implicarea unui părinte în viața copilului este în interesul acestuia, dacă nu se dovedește contrariul. Legea prevede însă garanții de protecție atunci când există riscul ca un copil să fie vătămat.

Această prezumție nu îi oferă unui părinte un drept necondiționat de a-și vedea copilul. Nu impune nici împărțirea egală a timpului între părinți și nici un anumit program. Implicarea poate însemna atât întâlniri directe, cât și păstrarea legăturii de la distanță.

Interesul superior al copilului este deja criteriul esențial după care decide instanța. Acest principiu se aplică și după separarea părinților, inclusiv atunci când se stabilește cu cine va locui copilul și cum va petrece timp cu fiecare părinte. Children Act 1989, secțiunea 1.

Ce s-ar schimba prin reforma propusă?

Proiectul ar elimina punctul de plecare stabilit de lege, potrivit căruia implicarea unui părinte este benefică pentru copil. Instanțele ar continua să decidă în funcție de interesul fiecărui copil și de probele prezentate.

Ministerul Justiției arată că reforma răspunde îngrijorărilor privind tendința de a favoriza menținerea contactului dintre copil și părinte în procesele de familie, inclusiv în cazurile de abuz domestic. Analiza ministerului a identificat această prezumție ca fiind unul dintre factorii care contribuie la această abordare.

Eliminarea prezumției nu ar duce automat la interzicerea contactului cu copilul și nici nu ar înclina automat decizia în favoarea unuia dintre părinți. Schimbarea propusă privește modul în care instanța analizează cazul; soluția ar depinde în continuare de situația concretă a copilului și a părinților. Explicațiile guvernului privind modificarea propusă.

Cum stabilește instanța cu cine locuiește copilul și cum își vede părinții?

O hotărâre de tip Child Arrangements Order poate stabili cu cine locuiește copilul, când petrece timp cu o altă persoană și cum păstrează legătura cu aceasta, de exemplu prin apeluri telefonice. Acest tip de hotărâre este folosit frecvent atunci când părinții nu reușesc să se înțeleagă asupra acestor aspecte după separare. Ghidul Bibliotecii Camerei Comunelor.

Pentru a stabili ce este în interesul copilului, instanța analizează criteriile prevăzute de lege, printre care:

  • Dorințele și sentimentele copilului, ținând cont de vârsta sa și de capacitatea de a înțelege situația.
  • Nevoile sale fizice, emoționale și educaționale.
  • Efectele pe care le-ar putea avea schimbările din viața copilului.
  • Orice vătămare suferită de copil sau riscul de a fi vătămat.
  • Capacitatea fiecărui părinte de a răspunde nevoilor copilului.

Analiza pornește de la situația fiecărui copil în parte. Preferința unuia dintre părinți pentru un anumit program nu stabilește automat soluția. Children Act 1989, secțiunea 1.

Cum influențează abuzul domestic legăturile dintre copil și părinte?

Părinții nu trebuie să aștepte adoptarea reformei pentru a semnala îngrijorări legate de abuzul domestic.

Regulile de procedură din Practice Direction 12J obligă deja instanțele de familie să identifice acuzațiile relevante de abuz și să evalueze ce înseamnă acestea pentru măsurile privind copilul. Dacă acuzațiile sunt contestate, instanța decide dacă este necesară o audiere pentru stabilirea faptelor. Scopul acesteia este să clarifice evenimentele relevante asupra cărora părțile nu sunt de acord; o astfel de audiere nu este necesară în fiecare caz.

Dacă abuzul este dovedit, instanța trebuie să analizeze consecințele pentru copil și pentru părintele cu care acesta locuiește. O hotărâre privind contactul nu trebuie să expună copilul unui risc de vătămare care nu poate fi gestionat. Instanța trebuie să analizeze și dacă siguranța fizică și emoțională poate fi asigurată, pe cât posibil, înainte, în timpul și după contact.

În funcție de probe și de evaluarea riscurilor, instanța poate lua în considerare întâlniri supravegheate, păstrarea legăturii de la distanță sau poate decide dacă este indicat să existe vreun contact. Cazurile de abuz domestic necesită, așadar, o analiză atentă a faptelor și măsuri de protecție adaptate situației. Regulile de procedură Practice Direction 12J.

Reforma schimbă o hotărâre deja existentă privind copilul?

Votul Camerei Comunelor nu modifică și nu anulează o hotărâre judecătorească existentă.

Dacă măsurile stabilite nu mai sunt potrivite, părinții pot cere modificarea lor. Când ambii sunt de acord, pot solicita instanței să aprobe înțelegerea printr-o hotărâre. Dacă nu ajung la un acord, oricare dintre părinți poate cere instanței să decidă dacă hotărârea trebuie schimbată.

Dacă apreciați că măsurile actuale vă pun în pericol pe dumneavoastră sau pe copil, cereți cât mai repede sfatul unui avocat despre măsurile de protecție și necesitatea unei cereri urgente. Reforma propusă nu trebuie interpretată ca o permisiune de a nu respecta o hotărâre judecătorească. Ghidul guvernului privind modificarea sau încetarea unei hotărâri.

Întrebări frecvente despre reforma privind relația copilului cu părinții

A fost eliminată prezumția privind implicarea părinților?

La data de 14 octombrie 2026, modificarea propusă nu a intrat în vigoare. Proiectul Courts and Tribunals Bill a trecut de Camera Comunelor, dar mai are de parcurs etape legislative. Urmăriți parcursul proiectului de lege.

Legea actuală garantează împărțirea timpului copilului în mod egal între părinți?

Nu. Prezumția nu stabilește cum trebuie împărțit timpul copilului. Ea nu garantează că acesta va petrece la fel de mult timp cu fiecare părinte. Analiza Ministerului Justiției.

Trebuie să merg în instanță pentru a stabili legăturile cu copilul?

Nu este întotdeauna nevoie de o hotărâre judecătorească. Părinții se pot înțelege direct sau pot apela la ajutorul unui specialist. Înainte de depunerea anumitor cereri în instanță, este de regulă obligatorie participarea la o întâlnire de informare și evaluare privind medierea (MIAM). Există însă excepții, inclusiv în anumite cazuri de abuz domestic sau în situații urgente. Participarea la această întâlnire nu înseamnă că acceptați să urmați procedura de mediere. Ghidul guvernului privind cererile în instanță.

Share this articleLinkedInEmail

Let’s discuss
your next step.

Speak with our team in London.

Contact our team 020 3383 0173